DECUBÍT s.n. Poziţie a corpului când este întins la orizontală. ♦ Rană cangrenată care apare uneori la bolnavii siliţi să stea mult timp culcaţi. – Din fr. décubitus, lat. decubitus.

decúbit s. n.

DECÚBIT n. 1) Poziţie a corpului când este întins pe orizontală. 2) Rană cangrenată care apare uneori la bolnavii siliţi să stea mult timp culcaţi. /<fr. décubitus, lat. decubitus

DECUBÍT s.n. Poziţie orizontală a corpului. ♦ Rană cangrenată, care apare uneori la bolnavi (pe piele) în locul pe care sunt siliţi să stea culcaţi mai mult timp. [Var. decubitus s.n. / < fr. décubitus, lat. decubitus < cubare – a fi culcat].