DEGETÁR, degetare, s.n. 1. Căpăcel din metal sau din material plastic, care se poartă, la cusut, pe degetul cu care se împinge acul pentru a-l feri de înţepături. 2. Plantă erbacee veninoasă, cu frunze acoperite cu peri moi, cu flori mari, galbene sau roşii-purpurii; degetariţă, degeţel (Degetalis ambigua). – Deget + suf. -ar.

DEGETÁR s. 1. (înv., pop. şi glumeţ) năpârstoc. (Un ~ pentru cusut.) 2. (BOT.; Digitalis ambigua) degetariţă, degeţel, (reg.) ţâţa-oii.

degetár s. n., pl. degetáre

DEGETÁR ~e n. Unealtă de croitorie, având formă de căpăcel care se îmbracă pe degetul cu care se împunge acul în cusătură pentru a-l proteja. /deget + suf. ~ar