DESÍŞ, desişuri, s.n. 1. Grup de arbuşti, de tufe, de buruieni etc.; p. ext. pădure tânără foarte deasă. 2. Fig. (Rar) Mulţime mare, îngrămădeală, îmbulzeală (de oameni). – Des² + suf. -iş.

Desiş ≠ răriş

DESÍŞ s. crâng, hăţiş, stufăriş, tufăriş, tufiş, (rar) stuf, tufărie, (pop.) bunget, desime, (reg.) hălăciugă, huceag, huci. (Iepurele s-a ascuns într-un ~.)

desíş s. n., pl. desíşuri

DESÍŞ ~uri n. 1) Loc acoperit cu mulţi arbuşti, tufari şi ierburi; desime. 2) Pădure tânără şi deasă. /des + suf. ~iş