DETERMINÁNT, -Ă, determinanţi, -te, adj., s.m. I. Adj. 1. Care determină sau este de natură să determine ceva; hotărâtor. 2. (Despre cuvinte sau propoziţii; adesea substantivat) Care precizează sensul altui cuvânt sau al altei propoziţii cu care este în legătură, fiind subordonat acestora. II. S.m. Expresie matematică ale cărei elemente sunt aşezate sub forma unui tabel şi care serveşte la rezolvarea sistemelor de ecuaţii. – Din fr. déterminant.

Determinant ≠ nedeterminant

DETERMINÁNT adj., s. 1. adj. v. hotărâtor. 2. s., adj. (LINGV.) determinativ. (Un ~ sintactic.)

determinánt adj. m., (mat.) s. m., pl. determinánţi; f. sg. determinántă, pl. determinánte

determinánt (gram.) s. n., pl. determinánte

DETERMINÁN//T² ~ţi m. 1) Fapt care determină alt fapt. 2) mat. Expresie algebrică care serveşte la formularea simplă şi concisă, după anumite legi, a regulilor de rezolvare a ecuaţiilor. /<fr. déterminant

DETERMINÁN//T¹ ~tă (~ţi, ~te) 1) Care determină; în măsură să determine; hotărâtor; decisiv. 3) şi substantival (despre elemente ale limbii) Care determină un cuvânt sau o propoziţie; determinativ. /<fr. déterminant

DETERMINÁNT, -Ă adj. Care determină, care este de natură să determine; hotărâtor; determinativ. ♦ (Gram.) Care arată o calitate. // s.m. Simbol matematic compus din numere aşezate în linii şi coloane reprezentând o expresie algebrică şi folosit mai ales în rezolvarea ecuaţiilor. // s.n. Cuvânt, propoziţie care precizează, lămureşte semnificaţia unui cuvânt, a unei propoziţii. [Cf. fr. déterminant, it. determinante].