DIAFRAGMÁ, diafragmez, vb. I. Tranz. A limita deschiderea unui obiectiv fotografic cu ajutorul unei diafragme. [Pr.: di-a-] – Din fr. diaphragmer.

DIAFRÁGMĂ, diafragme, s.f. 1. Organ muscular-tendinos care separă toracele de abdomen şi care participă la respiraţie. ♦ Cartilaj care separă cele două nări. 2. Membrană elastică (la microfon, telefon, gramofon etc.) care, prin vibraţiile ei, reproduce sunetele. 3. Dispozitiv la obiectivele aparatelor fotografice, format din mai multe plăcuţe opace mobile, care limitează o deschidere circulară reglabilă, lăsând să treacă prin ea o anumită cantitate de lumină. 4. Dispozitiv alcătuit dintr-o membrană cu un orificiu, care, introdus într-o conductă, măsoară debitul şi viteza fluidului. 5. (Constr.) Element de construcţie alcătuit dintr-o placă plană sau dintr-un planşeu. [Pr.: di-a-] – Din fr. diaphragme, lat. diaphragma.

DIAFRÁGMĂ s. (FIZ.) blendă. (~ la obiectivul unui aparat fotografic.)

diafragmá vb. (sil. di-a-), ind. prez. 1 sg. diafragméz, 3 sg. şi pl. diafragmeáză

diafrágmă s. f. (sil. di-a-frag-), g.-d. art. diafrágmei; pl. diafrágme

DIAFRÁGM//Ă ~e f. 1) Muşchi care desparte cavitatea toracică de cea abdomi-nală. 2) Cartilaj care desparte nările nasului. 3) (la unele aparate acustice) Membrană elastică care produce sunetele prin vibraţie. 4) (la aparate optice) Disc opac cu un orificiu reglabil, care lasă să treacă în camera aparatului cantitatea necesară de lumină. 5) Dispozitiv folosit la măsurarea vitezei apei dintr-o conductă. [Sil. di-a-] /<fr. diaphragme, lat. diaphragma

DIAFRÁGMĂ s.f. 1. Muşchi care desparte toracele de abdomen. 2. Membrană care reproduce sunetele prin vibraţiile sale. ♦ Placă opacă cu un orificiu reglabil, care lasă să treacă numai o anumită cantitate de lumină în camera obscură a unui aparat fotografic; blendă. 3. Dispozitiv de închidere a unui recipient. [Var. diafragm s.n. / < fr. diaphragme – închidere].

DIAFRAGMÁ vb. I. tr. A limita deschiderea unui obiect fotografic cu ajutorul unei diafragme. [< fr. diaphragmer].