DISÉCŢIE, disecţii, s.f. Deschidere a unui organism, urmată de separarea şi analizarea metodică a componentelor lui, prin mijloace chirurgicale; disecare. – Din fr. dissection, lat. dissectio.

DISÉCŢIE s. (ANAT.) disecare. (~ unui organ.)

disécţie s. f. (sil. -ţi-e), art. disécţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. disécţiei; pl. disécţii, art. disécţiile (sil. -ţi-i-)

DISÉCŢI//E ~i f. Deschidere sau secţionare prin mijloace chirurgicale a unui corp sau a unor părţi ale lui, în scopul studierii lor anatomice sau pentru a efectua o operaţie. [Art. disecţia; G.-D. disecţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. dissection, lat. dis-sectio

DISÉCŢIE s.f. Disecare; cercetare a organelor disecate. [Gen. -iei. / cf. fr. dissection, lat. dissectio].