DÓCTOR, doctori, s.m. 1. Persoană cu studii superioare care se ocupă cu vindecarea, tratarea sau prevenirea bolilor umane şi animale; medic. 2. Titlu ştiinţific înalt acordat de o instituţie academică sau de învăţământ superior; persoană care are acest titlu. 3. (Fam.) Persoană foarte pricepută într-un domeniu. 4. (Bot., reg.; în forma doftor) Arbust mediteraneean şi tropical din care se extrage saburul (Aloë vera). [Var.: (1, pop.) dóftor s.m.] – Din lat. doctor, fr. docteur. Cf. germ. D o k t o r.

DÓCTOR s. medic, (înv.) vraci.

dóctor s. m., pl. dóctori; abr. dr.

DÓCTOR ~i m. 1) Persoană, cu studii superioare de specialitate, care profesează medicina; medic. 2) Grad ştiinţific superior. 3) Persoană care posedă titlul ştiinţific superior. ~ în istorie. ~ în filologie. 4) fam. Persoană care vădeşte cunoştinţe profunde într-un domeniu de activitate. /<lat. doctor, fr. docteur

DÓCTOR s.m. 1. Titlu ştiinţific conferit în urma unui examen special şi a unei teze; posesor al unui asemenea titlu. ♢ Doctor honoris causa = titlu onorific acordat de instituţiile de învăţământ superior unei personalităţi de mare prestigiu, fără susţinerea unei disertaţii. 2. Persoană care are studii medicale superioare şi posedă dreptul de a practica medicina; medic. 3. (Fam.) Persoană foarte pricepută într-un anumit domeniu; maestru. [< lat. doctor, cf. fr. docteur, germ. Doktor].

doctor nemat, nascut in 1734, mort 1815,parintele teoriei magnetismului animal – teorie numita memerism.