DONÁŢIE, donaţii, s.f. Contract prin care una dintre părţi transmite celeilalte proprietatea unui bun material fără să primească ceva în schimb; donare. ♦ (Concr.) Bun material transmis printr-un astfel de contract. [Var.: (înv.) donaţiúne s.f.] – Din fr. donation, lat. donatio, -onis.

DONÁŢIE s. 1. v. donare. 2. (concr.) dar, (înv. şi pop.) danie, (înv.) dăruire, dăruinţă, hărăzire, oboroc. (~ făcută unei biserici.)

donáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. donáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. donáţiei; pl. donáţii, art. donáţiile (sil. -ţi-i-)

DONÁŢI//E ~i f. 1) Act prin care o persoană transmite cu titlu gratuit şi irevocabil un bun al său altei persoane. 2) Bun (sumă de bani, obiecte etc.) transmis astfel. [Art. donaţia; G.-D. donaţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. donation, lat. donatio, ~onis

DONÁŢIE s.f. Act prin care una dintre părţi procură un avantaj celeilalte părţi fără a primi ceva în schimb; dar făcut printr-un act public. [Gen. -iei, var. donaţiune s.f. / cf. lat. donatio, fr. donation].