DREGĂTÓR, dregători, s.m. (În Ţara Românească şi în Moldova) Demnitar la curtea domnească având atribuţii în sfatul domnesc, în administraţie, justiţie, armată; p.gener. conducător; înalt funcţionar [Var.: (înv. şi reg.) diregătór s.m.] – Drege + suf. -ător.

DREGĂTÓR s. v. demnitar.

dregătór s. m., pl. dregătóri

DREGĂTÓR ~i m. (în Moldova şi în Muntenia veche) Mare demnitar la curtea domnească, având atribuţii administrative, militare şi judecătoreşti. /a drege + suf. ~ător