FĂŢĂRNICÍE, făţărnicii, s.f. Lipsă de sinceritate (în purtare, atitudini etc.); purtare, atitudine prefăcută, ipocrită; prefăcătorie, ipocrizie, falsitate, făţărie. – Făţarnic + suf. -ie.

Făţărnicie ≠ sinceritate

FĂŢĂRNICÍE s. v. ipocrizie.

făţărnicíe s. f., art. făţărnicía, g.-d. art. făţărnicíei; pl. făţărnicíi, art. făţărnicíile

FĂŢĂRNICÍ//E ~i f. Caracter făţarnic; lipsă de sinceritate; prefăcătorie; ipocrizie; falsitate; duplicitate. [Art. făţărnicia; G.-D. făţărniciei; Sil. -ci-e] /făţarnic + suf. ~ie