FACULTÁTE, facultăţi, s.f. 1. Capacitate, posibilitate, însuşire morală sau intelectuală a cuiva; aptitudine. ♦ Însuşire, capacitate pe care o are un fenomen, un obiect, un sistem etc. de a acţiona, a se dezvolta, a realiza ceva. 2. Unitate didactică şi administrativă în cadrul unei instituţii de învăţământ superior, condusă de un decan şi cuprinzând un ansamblu de discipline înrudite între ele, pentru pregătirea studenţilor şi a doctoranzilor într-un anumit domeniu de specialitate. – Din fr. faculté, lat. facultas, -atis.

FACULTÁTE s. 1. aptitudine, capacitate, însuşire, posibilitate. (~ăţi intelectuale.) 2. v. însuşire.

facultáte s. f., g.-d. art. facultăţii; pl. facultăţi

FACULT//ÁTE² ~ăţi f. Subdiviziune didactică şi administrativă în cadrul unei instituţii de învăţământ superior, unde se pregătesc specialişti de calificare înaltă într-un anumit domeniu. [G.-D. facultăţii] /<fr. faculté, lat. facultas, ~atis

FACULT//ÁTE¹ ~ăţi f. 1) Posibilitate de acţiune; capacitate; aptitudine. 2) Dispoziţie naturală pentru o anumită activitate intelectuală; capacitate; aptitudine. 3) Forţă morală sau intelectuală. [G.-D. facultăţii] /<fr. faculté, lat. facultas, ~atis

FACULTÁTE s.f. 1. Capacitate, aptitudine fizică, psihică sau intelectuală care permite unei fiinţe de a se comporta şi de a acţiona într-un anumit fel. 2. Unitate didactică ştiinţifică şi administrativă în cadrul unei universităţi sau al unui institut de învăţământ superior, condusă de un decan. [Cf. fr. faculté, lat. facultas].