FAST², -Ă, faşti, -ste, adj. (Livr.; despre zile, împrejurări, evenimente) Favorabil, fericit (pentru cineva). – Din fr. faste, lat. fastus.

FAST¹ s.n. Splendoare, măreţie, pompă², lux, strălucire. – Din fr. faste.

Fast ≠ nefast

FAST adj. AVANTAJOS. FAVORABIL. PRIELNIC. PROPICE.

FAST s. 1. lux, măreţie, pompă, somptuozitate, splendoare, strălucire, (înv.) ighemonicon, pohfală, saltanat. (~ul de la Curte.) 2. bogăţie, lux, pompă, splendoare, strălucire. (~ul cere-moniei.) 3. alai, pompă, (înv.) parisie, politie, vâlvă. (A fost primit cu mare ~.) 4. v. pompă.

fast adj. m., pl. faşti; f. sg. fástă, pl. fáste

fast s. n.

FAST¹ n. Demonstrare de eleganţă impunătoare şi de lux excesiv; pompă. /<fr. faste, lat. fastus

FA//ST² ~stă (~şti, ~ste) rar (despre zile, evenimente, circumstanţe etc.) Care aduce fericire; în stare să fie reuşit; benefic. /<fr. faste, lat. fastus

FAST s.n. Strălucire, măreţie, lux, pompă. [< lat. fastus, cf. fr. faste].

FAST, -Ă adj. (Liv.) Favorabil. ♢ Zi fastă = zi favorabilă; zile faste = zilele în care erau îngăduite împărţirea dreptăţii şi judecarea proceselor la tribunalele Romei antice. // s.n.pl. Table cronologice la romani. ♦ Registre publice în care se consemnau acţiunile memorabile în vechea Romă. [Pl. faşti, faste / < lat. fastus, cf. fr. faste].

fâşt, fâşti, s.m. (reg.) coadă de usturoi cu seminţe.