FORTIFICÁŢIE, fortificaţii, s.f. Construcţie militară de pământ, de piatră, de beton armat, făcută cu scopul de a apăra luptătorii împotriva proiectilelor şi a bombelor de avion şi a înlesni acţiunea de observare şi de folosire a mijloacelor de luptă proprii. – Din fr. fortification, lat. fortificatio.

FORTIFICÁŢIE s. (MIL.) întăritură, (rar) retran-şament, (înv.) apărătură, tărie, zamcă. (Sistem de ~ţii.)

fortificáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. fortificáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. fortificáţiei; pl. fortificáţii, art. fortificáţiile (sil. -ţi-i-)

FORTIFICÁŢI//E ~i f. Construcţie militară destinată apărării. Lucrări de ~. [Art. fortificaţia; G.-D. fortificaţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. fortification, lat. fortificatio, ~onis

FORTIFICÁŢIE s.f. Construcţie de apărare făcută din pământ, din piatră, din beton armat etc. care întăreşte un oraş, o linie de luptă etc. [Gen. -iei, var. fortificaţiune s.f. / cf. fr. fortification, lat. fortificatio].