FRÍCĂ, (rar) frici, s.f. Stare de adâncă nelinişte şi tulburare, provocată de un pericol real sau imaginar; lipsă de curaj, teamă, înfricoşare. ♢ Loc. adj. Fără frică = neînfricat; curajos. ♢ Loc. adv. Cu frică = cu teamă, temându-se. Fără (nici o) frică = cu curaj. Nici de frică = nicidecum, deloc, o dată cu capul. ♢ Expr. A băga (cuiva) frica în oase = a înfricoşa (pe cineva). A duce frica cuiva (sau a ceva) = a) a-i fi teamă de cineva sau de ceva; b) a-i fi teamă să nu i se întâmple cuiva ceva rău. A fi cu frica în spate (sau în sân) = a fi într-o continuă stare de nelinişte, de teamă. A şti de frica cuiva = a asculta pe cineva, fiindu-i frică de el. – Cf. gr. p h r i k ē.

Frică ≠ îndrăzneală, neînfricare

FRÍCĂ s. 1. teamă, temere, (livr., fam. şi depr.) poltronerie, (franţuzism) aprehensiune, (rar) temut, (pop.) păsare, (înv. şi reg.) scârbă, (înv.) stideală, stidinţă, stidire, teamăt, temătură, temoare, (latinism înv.) timoare, (arg.) târşală, târşă. (Nu simţea nici un pic de ~.) 2. v. sperietură.

frícă s. f., g.-d. art. frícii; pl. frici

FRÍ//CĂ ~ci f. Stare de nelinişte sufletească cauzată de un pericol; teamă. [G.-D. fricii] /cf. gr. phrike

Frica de pasari

frica, spaima, cosmar,groaza

frica de a iubi, retinere de a te indragosti

frica de a merge la şcoală

frica de pasari

Frica de moarteşistemul imunitar cedeaza sub presiune nervoasa si se manifesta sub forma ;senzatie de inghet si de pierdere a controlului.

frica de a pronunţa gresit un cuvânt

frica de obiectele asezate la dreapta

frica de uratenie