GRÍNDĂ, grinzi, s.f. Element de construcţie din lemn, oţel, beton armat etc., cu lungimea mare în raport cu celelalte dimensiuni, folosit de obicei la asigurarea rezistenţei unei construcţii. – Din sl. grenda.

GRÍNDĂ s. (CONSTR.) bârnă, stâlp, (înv. şi pop.) pociumb, (pop.) şarampoi, (prin Olt. şi Ban.) bălvan, (Transilv.) şaf, (Maram.) şaranţ, (Transilv., Maram. şi Bucov.) şoş, (Maram., Transilv., Ban. şi Olt.) şteamp, (Olt., Ban. şi Transilv.) ştenap. (O ~ din schelăria unei case.)

gríndă s. f., g.-d. art. grínzii; pl. grinzi

GRÍN//DĂ ~zi f. Element de construcţie (din lemn, beton armat, oţel), având lungimea mai mare în raport cu celelalte dimensiuni, care, pus la o construcţie, serveşte drept piesă de rezistenţă. ♢ A însemna (sau a încresta) în ~ (ceva) a însemna pentru a nu uita ceva (important). [G.-D. grinzii] /<sl. grenda