GRINDINÁ, pers. 3 gríndină, vb. I. Intranz. impers. (Rar) A cădea grindină. – Din grindină. Cf. lat. g r a n d i n a r e.

GRÍNDINĂ, grindine (grindini), s.f. Precipitaţie atmosferică alcătuită din particule de gheaţă având forma unor pietricele; piatră. ♦ Fig. Ceea ce vine, cade, năvăleşte în mare cantitate. O grindină de lăcuste. ♦ Fig. (Adverbial) În mare cantitate (şi unul după altul). Săgeţile cădeau grindină. – Lat. grando, -inis.

GRÍNDINĂ s. (MET.) piatră, (Transilv. şi Bucov.) gheaţă, (înv.) smidă. (A bătut ~.)

grindiná vb., ind. prez. 3 sg. grindineáză

gríndină s. f., g.-d. art. gríndinei; pl. gríndine/gríndini

GRÍNDIN//Ă ~i f. Precipitaţii atmosferice sub forma unor bucăţele de gheaţă, provenite prin îngheţarea picăturilor de ploaie. [G.-D. grindinei] /<lat. grando, ~inis

grindiná, pers. 3 sg. gríndină, vb. I (pop.) 1. a bate piatra, a cădea grindină. 2. (fig.; despre tunuri) a bombarda.