HELIOGRAVÚRĂ, heliogravuri, s.f. 1. Ansamblu de procedee fizice şi chimice cu care se execută clişeele de cupru pentru imprimarea heliografică; heliografie. ♦ Gravură obţinută printr-un astfel de procedeu. 2. Procedeu fotomecanic de gravare a formelor de tipar adânc; fotogravură. [Pr.: -li-o-] – Din fr. héliogravure.

HELIOGRAVÚRĂ s. (TIPOGR.) fotogravură.

heliogravúră s. f. (sil. -li-o-gra-) → gravură

HELIOGRAVÚR//Ă ~i f. Gravură realizată pe clişee de cupru prin expunerea la razele solare. /<fr. héliogravure

HELIOGRAVÚRĂ s.f. Procedeu de execuţie a clişeelor de cupru pentru imprimare heliografică. ♦ Gravură lucrată printr-un astfel de procedeu. [< fr. héliogravure].