IMAGINÁŢIE, imaginaţii, s.f. Capacitate omenească de a crea noi reprezentări sau idei pe baza percepţiilor, reprezentărilor sau ideilor acumulate anterior; p. ext. reprezentare produsă de această facultate; închipuire, fantezie. [Var.: (rar) imaginaţiúne s.f.] – Din fr. imagination, lat. imaginatio, -onis.

IMAGINÁŢIE s. 1. fantezie, inventivitate, invenţie, închipuire. (Are o ~ bogată.) 2. v. închipuire. 3. v. fantezie.

imagináţie s. f. (sil. -ţi-e), art. imagináţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. imagináţiei; pl. imagináţii, art. imagináţiile (sil. -ţi-i-)

IMAGINÁŢI//E ~i f. 1) Capacitate a omului de a-şi imagina ceva; închipuire. 2) Produs al acestei capacităţi. [G.-D. imaginaţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. imagination, lat. imaginatio, ~onis

IMAGINÁŢIE s.f. Capacitatea omenească de a transforma reprezentările care reflectă realitatea existentă şi de a crea pe această bază noi reprezentări; invenţie. ♦ Închipuire, fantezie. [Gen. -iei, var. imaginaţiune s.f. / cf. fr. imagination, lat. imaginatio].