IMN, imnuri, s.n. Poezie sau cântec solemn compus pentru preamărirea unei idei, a unui eveniment, a unui erou (legendar) etc. ♦ Spec. Cântec religios de preamărire a divinităţii. ♦ Spec. Cântec solemn apărut o dată cu formarea statelor naţionale şi adoptat oficial ca simbol al unităţii naţionale de stat. – Din fr. hymne, lat. hymnus.

IMN s. 1. v. odă. 2. (BIS.) tropar.

imn s. n., pl. ímnuri

IMN ~uri n. 1) Cântec religios de preamărire a divinităţii. 2) Poezie lirică având un caracter solemn şi o anumită dedicaţie (unui eveniment, unui erou, unei idei etc.). 3) Compoziţie muzicală solemnă, făcând parte din simbolica oficială a unui stat. /<fr. hymne, lat. hymnus

IMN s.n. Cântec de laudă festiv sau ocazional. ♦ Poezie lirică în care este preamărit un erou, un eveniment etc. ♦ Cântec solemn care reprezintă simbolul unităţii de stat sau de clasă. [Pl. -nuri, -ne. / cf. fr. hymne, lat. hymnus, gr. hymnos].