JUSTÉŢE s.f. Însuşirea a ceea ce este just (1); adevăr, dreptate. ♢ Precizie, exactitate. [Var.: justéţă s.f.] – Din fr. justesse.

Justeţe ≠ injusteţe

JUSTÉŢE s. 1. v. adevăr. 2. v. exactitate. 3. dreptate, echitate, (înv.) lege. (A restabilit ~ cauzei cuiva.) 4. dreptate, temeinicie, (înv.) rezon. (~ argu-mentelor sale.)

justéţe s. f., art. justéţea, g.-d. art. justéţei

JUSTÉŢE f. Caracter just. [G.-D. justeţei] /<fr. justesse

JUSTÉŢE s.f. Însuşirea de a fi just; adevăr; dreptate. ♦ Precizie, exactitate. [Var. justeţă s.f. / cf. fr. justesse].