LĂCRIMIOÁRĂ, lăcrimioare, s.f. 1. Diminutiv a lui lacrimă; lăcrimea, lăcrimiţă, lăcrimuţă. 2. Mică plantă erbacee cu flori mici, albe, plăcut mirositoare, de forma unor clopoţei; mărgăritar. mărgăritărel, cerceluşi (Convallaria majalis). [Var.: lăcrămioáră s.f.] – Lacrimă + suf. -ioară.

LĂCRIMIOÁRA s. (BOT.; Convallaria majalis) mărgăritar, mărgăritărel, (pop.) mărgărit, (reg.) clopoţel, sufleţel.

lăcrimioáră s. f. (sil. -cri-mioa-), g.-d. art. lăcrimioárei; pl. lăcrimioáre

LĂCRIMIOÁR//Ă ~e f. (diminutiv de la lacrimă) Plantă erbacee perenă din familia liliaceelor, cu frunze mari, flori mici, albe, în formă de clopoţei, şi cu miros foarte plăcut. [G.-D. lăcrimioarei; Sil. lă-cri-mioa-] /lacrimă + suf. ~ioară