LEAC, leacuri, s.n. (Pop.) 1. Mijloc folosit în tratarea unei boli; medicament, doctorie, tratament, remediu. ♢ Iarbă (sau buruiană) de leac = plantă medicinală. ♢ Expr. A căuta (pe cineva sau ceva) ca iarba de leac sau a umbla (după cineva sau ceva) ca după iarba de leac = a căuta cu înfrigurare, pretutindeni. A da de leac = a descoperi medicamentul, tratamentul eficace. A găsi (cuiva) leacul = a găsi mijlocul de a stăpâni pe cineva, de a rezolva ceva, a găsi ac de cojocul cuiva. 2. (În expr.) Fără (de) leac de... = fără nici un pic de... (În construcţii negative) (Nici) de leac = câtuşi de puţin, deloc. – Din sl. lĕkŭ.

LEAC s. v. doctorie.

LEAC s. v. remediu, soluţie.

leac s. n., pl. leácuri

LEAC ~uri n. Substanţă folosită pentru tratarea, ameliorarea sau prevenirea unor boli; medicament; remediu. ♢ Iarbă (sau buruiană) de ~ plantă medicinală. A da de ~ a descoperi medicamentul contra unei boli. A găsi ~ul a găsi mijlocul de a rezolva ceva. (Nici) de ~ câtuşi de puţin; deloc. /<sl. lĕku