LEGĂTÓR, -OÁRE, legători, -oare, subst. I. S.m. şi f. 1. Persoană specializată în legatul cărţilor. 2. Persoană care leagă snopii. II. S.f. Obiect cu care sau în care se leagă ceva. ♦ Spec. Mănunchi de paie sau de spice cu care se leagă snopii. ♦ Spec. Basma. ♦ Spec. (Înv.) Cravată. ♦ Spec. (Înv.) Fular. – Lega + suf. -ător.

LEGĂTÓR s. (rar) scorţitor, (Transilv.) compactor. (~ de cărţi.)

legătór s. m., pl. legătóri

LEGĂT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. şi f. 1) Muncitor specializat în operaţii de cartonare şi legare. ~ de cărţi. 2) Lucrător agricol care leagă snopii. /a lega + suf. ~ător