LOPÁTĂ, lopeţi, s.f. 1. Unealtă formată dintr-o placă de lemn sau de fier, uşor concavă, montată pe o coadă de lemn, cu care se ridică sau se aruncă pământ, pietriş, nisip etc. ♢ Loc. adv. Cu lopata = în cantitate mare, din belşug, din abundenţă. ♢ Expr. (Fam.) Sapa şi lopata = moartea. A da la lopată = (despre cereale) a vântura. ♦ Cantitate de material cât se poate lua o dată cu această unealtă. ♦ Unealtă de lemn cu care se bagă pâinea în cuptor. 2. Vâslă¹. – Din sl. lopata.

LOPĂTÁ, lopătez, vb. I. 1. Intranz. A vâsli. 2. Tranz. A întoarce cerealele cu lopata pentru aerisirea şi răcirea lor. – Din lopată.

LOPÁTĂ s. 1. v. vâslă. 2. (reg.) vâslă. (~ cu care se bagă pâinea în cuptor.)

LOPĂTÁ vb. v. vâsli.

lopátă s. f., g.-d. art. lopéţii; pl. lopéţi

lopătá vb., ind. prez. 1 sg. lopătéz, 3 sg. şi pl. lopăteáză

A LOPĂT//Á ~éz 1. intranz. A trage la lopeţi (făcând să înainteze o ambarcaţie); a vâsli. 2. tranz. (cereale, seminţe) A vântura cu lopata. ~ grâu. /Din lopată

LOP//ÁTĂ ~éţi f. 1) Unealtă constând dintr-o placă de tablă sau de lemn (uşor concavă), fixată pe o coadă şi folosită la încărcarea sau descărcarea unor materiale (pământ, nisip etc.). ♢ Cu ~ata în cantitate mare; fără măsură. Sapa şi ~ata moartea. A da la ~ a vântura. 2) Cantitate de material cât se poate lua cu această unealtă. 3) Unealtă de lemn cu coadă lungă cu care se dă pâinea în cuptor. 4) Unealtă de lemn constând dintr-o coadă lungă cu o terminaţie plată folosită pentru a conduce o ambarcaţie; vâslă. [G.-D. lopeţii] /<sl. lopata