LOVÍRE, loviri, s.f. Acţiunea de a (se) lovi şi rezultatul ei. ♦ Infracţiune care constă în atingerea corpului unei persoane prin acte de violenţă fizică. ♦ Fig. (Înv.) Nenorocire, năpastă. – V. lovi.

LOVÍRE s. 1. izbire. (~ cuiva cu ceva.) 2. v. ciocnire. 3. atingere, ochire, ochit. (~ ţintei.)

lovíre s. f., g.-d. art. lovírii; pl. lovíri