LUCRĂTÚRĂ, lucrături, s.f. 1. Fel în care a fost executat un lucru făcut cu mâna; execuţie. 2. Fig. (Fam.) Uneltire, intrigă (împotriva cuiva); lucrare. – Lucra + suf. -ătură.

LUCRĂTÚRĂ s. execuţie. (O ~ artistică.)

LUCRĂTÚRĂ s. v. complot, conjuraţie, con-spiraţie, intrigă, maşinaţie, uneltire.

lucrătúră s. f. (sil. -cră-), g.-d. art. lucrătúrii; pl. lucrătúri

lucratura, actiune ascunsa

lucratura, actiune ascunsa

lucratura, actiune ascunsa