MĂTRĂGÚNĂ, mătrăgune, s.f. Plantă erbacee otrăvitoare din familia solanaceelor, cu flori brune-violete care conţin atropină şi cu fructe negre, lucitoare, întrebuinţată în medicină pentru proprietăţile ei antiseptice şi cardiace; beladonă, doamna-codrului, doamnă-mare (Atropa belladonna). ♢ Expr. Parcă i-a dat cineva (sau a mâncat) mătrăgună = parcă e nebun. – Cf. alb. m a t ë r g o n ë.

MĂTRĂGÚNĂ s. (BOT.; Atropa belladona) beladonă, (reg.) împărăteasă, ţilidonie, cireaşa-lupului, doamna-codrului, doamnă-mare, floarea-codrului, iarba-codrului.

mătrăgúnă s. f. (sil. -tră-), g.-d. art. mătrăgúnei; pl. mătrăgúne

MĂTRĂGÚN//Ă ~i f. Plantă erbacee otrăvitoare, cu flori brune-violete şi cu fructe negre-lucioase, folosite în medicină; beladonă. /cf. alb. matërgonë