MAXILÁR, -Ă, maxilari, -e, s.n., adj. 1. S.n. Fiecare din cele două oase ale feţei, în care sunt înfipţi dinţii; falcă. 2. Adj. Care aparţine fălcii, care este în legătură cu falca. – Din lat. maxillaris, fr. maxillaire.

MAXILÁR s. (ANAT.) 1. falcă, (fam. fig.) căprior. (Cu un pumn i-a strămutat ~ul.) 2. maxilar inferior v. mandibulă. 3. falcă, mandibulă. (~ la insecte şi la crustacee.)

maxilár adj. m., pl. maxilári; f. sg. maxiláră, pl. maxiláre

maxilár s. n., pl. maxiláre

MAXILÁR ~e n. Fiecare dintre cele două oase ale feţei în care sunt fixaţi dinţii; falcă. /<lat. maxillaris, fr. maxillaire

MAXILÁR s.n. Fiecare dintre cele două oase ale feţei în care sunt înfipte măselele şi dinţii; falcă. ♢ Maxilar inferior = mandibulă. // adj. Care aparţine fălcii. [Cf. fr. maxillaire < lat. maxilla – măsea].