MECANÍSM, mecanisme, s.n. 1. Sistem tehnic alcătuit din mai multe piese mobile şi fixe care sunt angrenate între ele, astfel încât unele elemente mobile, transmiţând forţele de la elementul conducător la elementele conduse, pot antrena mişcarea acestora. ♦ Totalitatea elementelor care alcătuiesc un astfel de sistem; maşinărie. 2. Mod de funcţionare a unui mecanism (1). 3. Mod în care se desfăşoară un fenomen, o reacţie etc. 4. P. anal. Sistem, mod de organizare politică, economică, socială etc. – Din fr. mécanisme, germ. Mechanismus.

MECANÍSM s. (TEHN.) 1. maşinărie, (rar) maşină, (înv.) mecanică, mihanie. (Un ~ care funcţio-nează perfect.) 2. v. dispozitiv.

mecanísm s. n., pl. mecanísme

MECANÍSM ~e n. 1) Sistem tehnic constând din mai multe elemente, folosit pentru a transmite sau a transforma o mişcare. 2) Totalitate a pieselor, angrenajelor, ce constituie un astfel de sistem. 3) Ansamblu de elemente, coordonate între ele, care formează un întreg, funcţionând ca un organism viu. 4) Mod de funcţionare; proces funcţional. ~ul gândirii. ~ul limbii. ~ biologic. /<fr. mécanisme, germ. Mechanisme

MECANÍSM s.n. 1. Sistem tehnic compus din piese fixe şi mobile care sunt în contact şi ale cărui elemente mobile antrenează mişcarea celorlalte; (p. ext.) mod de funcţionare a unui astfel de sistem. 2. Ansamblul elementelor care formează un întreg, funcţionând ca un organism. 3. (Fig.) Sistem, organizare, organizaţie. [Var. mehanism s.n. / < fr. mécanisme, cf. lat. mechanisma].