MÍTĂ, mite, s.f. Sumă de bani sau obiecte date ori promise unei persoane, cu scopul de a o determina să-şi încalce obligaţiile de serviciu sau să le îndeplinească mai conştiincios; şperţ, şpagă¹, – Din sl. mito.

MÍŢĂ, miţe, s.f. (Mai ales la pl.) Fire din blana unor animale, care au crescut mai lungi, formând un cârlionţ; smoc de păr sau de lână. ♦ Lână tunsă pentru prima oară de pe miei; lână (de calitate inferioară) tunsă de pe capul, coada şi picioarele oilor. – Lat. *agnicius, -a „de miel“.

MÍŢĂ s. codină, (reg.) miezură, tuşinătură. (~ este lâna de calitate inferioară.)

MÍTĂ s. v. camătă, dobândă, procent.

MÍTĂ s. şperţ, (înv.) mituială, mâzdă, ruşfet, sfănţuială, (arg.) şpagă. (A lua ~.)

mítă s. f., pl. míte

míţă s. f., g.-d. art. míţei; pl. míţe

MÍŢ//Ă ~e f. 1) Lână (scurtă) tunsă pentru prima dată de pe miei. 2) Lână de calitate inferioară (tunsă de pe capul, coada şi picioarele oilor). 3) mai ales la pl. Fire lungi de lână care atârnă în smocuri. /<lat. agnicius, ~a

MÍT//Ă ~e f. Dar în bani sau în alte valori materiale, dat cuiva sau primit de cineva, în schimbul unui serviciu ilegal. /<sl. mito