MOŢĂÍ, móţăi, vb. IV. Intranz. 1. A aţipi şezând; a adormi uşor şi intermitent; a picoti, a dormita. 2. A da din cap (în semn de afirmaţie, de salut, de mustrare). [Prez. ind. şi: moţăiesc] – Moţ¹ + suf. -ăi.

MOŢĂÍ vb. v. aţipi.

moţăí vb., ind. şi conj. prez. 3 sg. şi pl. móţăie, imperf. 3 sg. moţăiá

A MOŢĂÍ móţăi intranz. 1) A aţipi, la intervale scurte, şezând sau stând în picioare; a dormita; a piroti; a picoti; a somnola. 2) A da uşor din cap (în semn de salut, de aprobare etc.). /moţ + suf. ~ăi