MONTÁNT, -Ă, montanţi, -te, adj., s.m. 1. Adj. Ridicat în sus, înălţat, înalt. 2. S.m. Bară de lemn sau de metal care se aşază vertical într-o construcţie şi care serveşte ca piesă de susţinere. – Din fr. montant.

montánt adj. m., s. m., pl. montánţi; f. sg. montántă, pl. montánte

MONTÁN//T ~tă (~ţi, ~te) rar Care se ridică de jos în sus; ascendent. Mişcare ~tă. /<fr. montant

MONTÁNT, -Ă adj. Ridicat în sus, înălţat. // s.m. Bară sau stâlp vertical; balustru. ♦ Element de rezistenţă a celulei unui avion. [< fr. montant].