MÚNTE, munţi, s.m. 1. Ridicătură a scoarţei pământului mai mare decât dealul, de obicei stâncoasă şi depăşind înălţimea de 800 de metri. ♢ Expr. Prin munţi şi văi = peste tot, pretutindeni, pe tot întinsul. ♦ Regiune, zonă muntoasă. 2. Fig. Grămadă, cantitate mare (şi înaltă) din ceva; morman. ♦ Om foarte înalt (şi solid). 3. (În sintagma) Munte de pietate = întreprindere capitalistă de credit specializată în acordarea de credite pe baza amanetării obiectelor de uz personal; casă de lombard. – Din lat. mons, -tem.

MÚNTE s. (GEOGR.) 1. masiv, (înv.) codru, promontoriu. (~ţii Bucegi.) 2. munte de gheaţă v. aisberg.

múnte s. m., pl. munţi

MÚN//TE ~ţi m. 1) Ridicătură a scoarţei pământului mai mare decât dealul, cu înălţimi care depăşesc, în general, 800 ♢ ~ de gheaţă gheţar plutitor; aisberg. Prin ~ţi şi văi peste tot; pretutindeni. 2) fig. Cantitate mare de ceva; grămadă; morman. /<lat. mons, ~is