NEGHÍNĂ, neghine, s.f. Plantă erbacee cu tulpina şi cu frunzele păroase, cu flori roşii-purpurii, cu sămânţa măruntă, de culoare neagră, răspândită mai ales în culturile de grâu; năgară (Agrostemma githago); p. restr. sămânţa acestei plante care, măcinată împreună cu grâul, dă făinii un gust neplăcut şi toxicitate. ♢ Expr. A alege neghina din grâu (sau grâul din neghină) = a despărţi ceea ce este bun de ceea ce este rău. A semăna neghină = a produce discordie, ceartă. ♦ Fig. Ceea ce este rău, vătămător, primejdios; ceea ce trebuie înlăturat. [Pl. şi: neghíni] – Et. nec.

NEGHÍNĂ s. v. sălbăţie.

NEGHÍNĂ s. (BOT.; Agrostemma githago) năgară, zizanie, (pop.) mălură, (înv. şi reg.) plevilă, (reg.) negreaţă, (înv.) pleavă.

neghínă s. f., g.-d. art. neghínei; pl. neghíne

NEGHÍN//Ă ~e f. 1) Plantă erbacee cu tulpină înaltă, păroasă, cu frunze lungi, cu flori roşii şi cu seminţe mărunte negre, toxice, ce creşte prin semănături. 2) Sămânţa acestei plante. ♢ A alege ~a de grâu (sau grâul din ~) a separa binele de rău sau pe cei buni de cei răi. A nu şti să deosebească grâul de ~ a nu putea face distincţie dintre bine şi rău sau dintre cei buni şi cei răi. [G.-D. neghinei] /Orig. nec.

neghiná, pers. 3 sg. neghinéază vb. I (reg.) a se umple de neghină.