NESÍGUR, -Ă, nesiguri, -e, adj. 1. Care nu oferă siguranţă, pe care nu se poate conta; incert, îndoielnic. ♦ Spec. Lipsit de stabilitate, de rezistenţă. ♦ Spec. Primejdios, expus. 2. (Despre oameni) Care este lipsit de convingere, de încredere (în sine), de fermitate; nehotărât, şovăielnic; p. ext. timid, stângaci. ♦ (Despre acţiunile şi manifestările oamenilor) Care arată, exprimă, trădează lipsă de convingere, de hotărâre, de încredere, de fermitate; p. ext. care trădează, exprimă stângăcie, timiditate. 3. Care nu se vede, nu se distinge bine, lipsit de claritate; neclar, confuz; p. ext. care se află încă în formare, care nu s-a format, nu s-a definitivat încă. – Ne- + sigur.

Nesigur ≠ neşovăielnic, neşovăitor

NESÍGUR adj. 1. v. expus. 2. dubios, imprecis, incert, îndoielnic, problematic, (livr.) improbabil, indecis, (rar) îndoios, (fig.) nebulos. (La o dată ~.) 3. v. tulbure. 4. precar, (fig.) şubred. (O situaţie ~.) 5. contestabil, discutabil, incert, îndoielnic. (Rezultate ~.) 6. v. împleticit. 7. ezitant, nehotărât, şovăielnic, şovăitor. (O atitudine ~.)

nesígur adj. m., pl. nesíguri; f. sg. nesígură, pl. nesígure