NICOVÁLĂ, nicovale, s.f. 1. Unealtă de oţel sau de fontă folosită în atelierele de forjă pentru sprijinirea pieselor de metal supuse prelucrării, în operaţiile de deformare plastică prin batere cu ciocanul; ilău. ♦ Unealtă de oţel pe care se bate tăişul coasei. 2. Unul dintre cele patru oscioare ale urechii medii, de formă asemănătoare cu cea a unei nicovale (1). – Din sl. nakovalo.

NICOVÁLĂ s. 1. (reg.) năcovelniţă, (Mold.) ilău. (ă fierarului.) 2. (reg.) batcă, muchie. (~ pentru bătut coasa.)

nicoválă s. f., g.-d. art. nicoválei; pl. nicovále

NICOVÁL//Ă ~e f. 1) Bloc de oţel folosit ca suport la forjarea pieselor de metal; ilău. ~ de fierărie. 2) Unul dintre oasele mici care formează urechea medie. /<sl. nakovalo