NÓUĂ num. card., s.m. 1. Num. card. Numărul care are în numărătoare locul între opt şi zece; se indică prin cifra 9 (sau IX). ♢ (Adjectival) Are nouă ani. ♢ Expr. A avea nouă vieţi (sau suflete) = a fi foarte rezistent sau foarte viteaz. A avea nouă băieri la pungă = a fi foarte zgârcit. (Peste) nouă mări şi (nouă) ţări = foarte departe. ♢ (Substantivat) Veneau nouă. (Cu valoare de num. ord.) Volumul nouă. ♢ (Intră în componenţa num. adverbial) De nouă ori. ♢ (Precedat de „câte“, intră în componenţa num. distributiv) Cumpără câte nouă (mere). 2. S.m. Semn grafic care reprezintă numărul nouă (1); p. ext. desen, figură în forma acestui semn. ♦ Nota nouă (1). – Lat. novem.

NÓUĂ s. v. nouar.

nóuă num.

NÓUĂ² m. 1) Număr constând din nouă unităţi. 2) Cifra 9 sau IX. 3) Obiect (carte de joc, jeton, bilă etc.) marcat cu această cifra. /<lat. novem

NÓUĂ¹ num. card. 1) Opt plus unu. ~ cărţi. ♢ Peste ~ mări şi ~ ţări foarte departe. A avea ~ vieţi (sau suflete) a fi foarte rezistent. 2) (cu valoare de num. ord.) Al nouălea, a noua. /<lat. novem