OFENSÍVĂ, ofensive, s.f. Formă principală a acţiunilor de luptă ale armatei, constând în luarea iniţiativei operaţiilor prin care se urmăreşte distrugerea forţei inamicului şi cucerirea terenului pe care îl ocupă. ♦ (Sport; mai ales la jocurile cu mingea) Atac susţinut al unei echipe împotriva echipei adverse. ♦ Fig. Acţiune puternică, concentrată, întreprinsă în vederea înfrângerii unei dificultăţi, lichidării unei situaţii neconvenabile, cuceririi unui nou obiectiv sau unei noi victorii. – Din fr. offensive, germ. Offensive.

Ofensivă ≠ defensivă

ofensívă s. f., g.-d. art. ofensívei; pl. ofensíve

OFENSÍV//Ă ~e f. 1) Acţiune de atac a unor forţe armate, cu scopul de a nimici inamicul şi de a cuceri terenul ocupat de acesta. 2) sport Atac organizat al unei echipe sportive asupra echipei adverse. 3) fig. Acţiune energică de amploare, realizată prin participarea mai multor persoane, în vederea atingerii unui anumit scop. ~ diplomatică. /<fr. offensive, germ. Offensive

OFENSÍVĂ s.f. (Op. d e f e n s i v ă) Mişcare de înaintare a unor forţe armate către obiectiv, cu scopul de a-l nimici pe inamic; atac. ♦ (Fig.) Acţiune puternică dusă cu scopul de a realiza ceva. [< fr. offensive, it. offensiva, germ. Offensive].