OTRÁVĂ, otrăvuri, s.f. 1. Substanţă chimică toxică, care, introdusă sau formată în organism, provoacă tulburări importante, leziuni grave etc. şi uneori moartea; venin. 2. Fig. Ceea ce provoacă un rău (moral), un necaz, o supărare; p. ext. amărăciune, răutate, venin. ♦ Epitet dat unei persoane foarte rele. [Pl. şi: otrăvi] – Din sl. otrava.

OTRÁVĂ s. (rar) toxic, (pop.) venin, (înv.) toapsec. (O ~ mortală.)

otrávă s. f. (sil. -tra-), g.-d. art. otrávei; (soiuri) pl. otrăvuri/otrăvi

OTR//ÁVĂ ~ăvuri f. 1) Substanţă toxică de natură animală, vegetală sau obţinută pe cale sintetică; venin; toxină. 2) fig. Stare de tristeţe adâncă; mâhnire; venin. 3) fig. Persoană foarte rea şi insuportabilă. [G.-D. otravei; Sil. -tră-; Pl. şi otrăvi] /<sl. otrava