PĂTLĂGEÁ, pătlăgele, s.f. 1. (Determinat adesea, prin „roşie“) Plantă erbacee legumicolă cu tulpina înaltă, cu frunze mari, penate şi cu flori galbene, cultivată pentru fructul ei comestibil, sferic, roşu, zemos, bogat în vitamine; roşie, tomată (Lycopersicum esculentum); p. restr. fructul acestei plante. 2. (Determinat adesea prin „vânătă“) Plantă erbacee legumicolă cu flori violete şi cu fructe comestibile mari, ovale, cărnoase, de culoare violet-închis; vânătă (Solanum melongena); p. restr. fructul acestei plante. [Var.: pătlăgícă s.f.] – Din tc. patlıcan.

PĂTLĂGEÁ s. (BOT.) 1. v. roşie. 2. v. vânătă.

pătlăgeá/pătlăgícă s. f. (sil. -tlă-), g.-d. art. pătlăgélei; pl. pătlăgéle

pătlăgeá/pătlăgícă s. f. (sil. -tlă-), g.-d. art. pătlăgélei; pl. pătlăgéle

PĂTLĂG//EÁ ~éle f. : ~ roşie a) plantă erbacee legumicolă cu flori galbene şi cu fructe mari, sferice, suculente, de culoare roşie (rar roz sau galbenă); b) fruct al acestei plante; roşie; tomată. ~ vânătă a) plantă erbacee legumicolă cu flori violacee şi cu fructe mari, ovale, cărnoase, de culoare violetă; vânătă; b) fruct al acestei plante. [G.-D. pătlăgelei; Sil. -tlă-; Var. pătlăgică] /<turc. patlican