PARASTÁS, parastase, s.n. Slujbă religioasă făcută pentru pomenirea celor morţi; p. ext. praznic care se face după o astfel de slujbă; pomană. ♦ (Pop.; concr.) Colac oferit preotului sau persoanelor care au luat parte la această slujbă. [Var.: (reg.) părăstás s.n.] – Din sl. parastasŭ, ngr. parástasis.

PĂRĂSTÁS s.n. v. parastas.

PARASTÁS s. (BIS.) panahidă, pomană, (reg.) prânz, rai.

parastás s. n., pl. parastáse

PARASTÁS ~e n. 1) Slujbă religioasă oficiată pentru pomenirea morţilor (la 40 de zile de la moarte). 2) Praznic care se face cu acest prilej. /<sl. parastasu, ngr. parástasis