PATRICIÁN, -Ă, patricieni, -e, subst. 1. S.m. şi f. (În Roma antică) Membru al comunităţii gentilice, iar mai târziu al aristocraţiei gentilice, care se bucura de toate drepturile şi privilegiile; patriciu (2); p. gener. nobil, senior, aristocrat. ♦ (Adjectival) Care aparţine patricienilor (1), privitor la patricieni, de patricieni; p. gener. de origine nobilă, aristocratică; cu purtări, gesturi etc. distinse. 2. S.m. Cârnat preparat din carne de vită tocată, cu condimente, care se consumă fript pe grătar. [Pr.: -ci-an] – Din fr. patricien.

PATRICIÁN s. I. (IST.) 1. (înv.) patriciu. (Un ~ din Roma antică.) 2. aristocrat, gentilom, nobil, senior, (rar) magnat. (Un ~ din apusul feudal al Europei.) II. trandafir. (A mâncat un ~ bine fript.)

patricián s. m. (sil. -tri-ci-an), pl. patriciéni (sil. -ci-eni)

PATRICI//ÁN¹ ~éni m. 1) (în Roma antică) Persoană care, prin naşterea sa, aparţinea clasei superioare de cetăţeni romani, bucurându-se de mari privilegii; nobil roman. 2) (în evul mediu) Persoană care făcea parte din nobilime; nobil; senior; aristocrat. [Sil. -ci-an] /<fr. patricien

PATRICI//ÁN² ~ánă (~éni, ~éne) m. şi f. Cârnat preparat din carne tocată de vită şi fript la grătar. [Sil. -ci-an] /<fr. patricien

PATRICIÁN, -Ă s.m. şi f. Membru al clasei dominante din vechea Romă, care deţinea pământurile obşteşti şi monopolul funcţiilor sacerdotale şi politice, bucurându-se de toate privilegiile. ♦ Nobil, senior. // adj. Care aparţine patricienilor. ♦ De origine nobilă; rafinat. ♦ Mândru, îngâmfat. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / cf. fr. patricien].

PATRICIÁN s.m. Cârnat din carne de vită. [Pron. -ci-an, pl. -ieni. / < fr. patricien].