PATRULATÉR, -Ă, patrulatere, s.n., adj. 1. S.n. Poligon cu patru laturi. ♦ (Adjectival) Care are forma unui poligon cu patru laturi. 2. Adj. (Geom.; în sintagma) Piramidă (sau prismă) patrulateră = piramidă sau prismă cu baza sau bazele un patrulater. – Din lat. quadrilaterus, fr. quadrilatère (după patru).

PATRULATÉR s. (GEOM.) (rar) tetragon, (înv.) patrucolţurat, patrunghi.

patrulatér s. n. (sil. -tru-), pl. patrulatére

PATRULATÉR ~e n. Poligon cu patru laturi; tetragon. /<lat. quadrilaterus, fr. quadrilatére

PATRULATÉR s.n. Poligon cu patru laturi; tetragon. [După lat. quadrilaterus, fr. quadrilatère].

Patrulater cu : -laturile opuse paralele -laturile opuse congruente -diagonale taiate in parti egale