PÍPOTĂ, pipote, s.f. Stomac musculos la unele păsări; rânză. ♦ (Fam. şi ir.) Stomac de om. ♢ Expr. (Fam.) A i se umfla (cuiva) pipota = a) a se mânia; b) a fi foarte fudul, mândru. (Fam.) A-i crăpa (cuiva) pipota de nerăbdare = a fi foarte nerăbdător. – Et. nec.

PÍPOTĂ s. v. stomac.

PÍPOTĂ s. (ANAT.) rânză, stomac măcinător, (reg.) bătucă, morişcă, mură, pipoaşcă, râşnitoare, râşniţă. (~ de pasăre.)

pípotă s. f., pl. pípote

PÍPOT//Ă ~e f. 1) Parte a aparatului digestiv al păsărilor în care se mistuie hrana; rânză. 2) fam. Parte a aparatului digestiv la om în care se digeră alimentele; stomac. /Orig. nec.