PIVÓT, (1, 2, 3) pivoturi, s.n., (4) pivoţi, s.m. 1. S.n. (Tehn.) Fus de formă cilindrică, tronconică, conică etc., care se roteşte ori alunecă într-un lagăr la care sarcina acţionează în direcţia axului. 2. S.n. Rădăcină principală, verticală, îngroşată a unor plante ca morcovul, sfecla etc. 3. S.n. Fig. Element, punct de sprijin esenţial care asigură desfăşurarea unei activităţi sau a unui proces. 4. S.m. Spec. (Mil.) Militarul în raport cu care se execută mişcarea unei formaţii. ♦ (Sport) Jucător cu atribuţii bine precizate, care acţionează ca vârf de atac, la unele jocuri cu mingea. – Din fr. pivot.

pivót (mil., sport) s. m., pl. pivóţi

pivót (tehn., bot.) s. n., pl. pivóturi

PIVÓT¹ ~uri n. 1) tehn. Piesă metalică, rotunjită la un capăt, care ajută la susţinerea şi rotirea unui corp. 2) (la jocul de baschet) Piruetă executată de jucător într-un picior, pentru a se întoarce cu spatele la adversar. 3) fig. Punct principal de sprijin. 4) bot. Rădăcină neramificată în formă de fus la unele plante (la sfeclă, morcov etc.). /<fr. pivot

PIVÓ//T² ~ţi m. sport (mai ales la baschet şi la handbal) Jucător care acţionează ca vârf de atac. /<fr. pivot

PIVÓT s.n. 1. Piesă metalică rotunjită la capăt, care susţine un corp solid şi care îl ajută să se întoarcă, să se poată roti; (spec.) capăt al axului unui sistem tehnic care se sprijină pe lagăr. ♦ Cui conic introdus în canalul unui dinte pentru a susţine coroana. ♦ (Fig.) Centru, punct de sprijin esenţial. ♦ Întoarcere pe un picior la jocul de baschet pentru a se plasa cu spatele spre adversarul atacant. 2. Rădăcină în formă de fus fără ramificaţii. // s.m. Jucător, de obicei înalt, care acţionează ca vârf de atac, la baschet sub panoul advers, iar la handbal în semicercul de şase metri. [Pl. -oturi, (s.m.) -oţi. / < fr. pivot].