POTCÁP, potcapuri, s.n. 1. Acoperământ al capului, de formă cilindrică, fără boruri, purtat de preoţii şi călugării ortodocşi. 2. Compus: potcapul-călugărului = plantă erbacee din familia compozeelor, cu frunze păroase şi cu flori galbene dispuse în capitule (Leontodon hispidus). – Din sl. podŭkapŭ.

POTCÁP s. (BIS.) (înv. şi reg.) potcapoc. (Preot cu ~.)

potcáp s. n., pl. potcápuri

POTCÁP ~uri n. Acoperământ pentru cap de formă cilindrică, puţin lărgit în sus, purtat de preoţii şi călugării ortodocşi. ♢ ~ul-călugărului plantă erbacee cu flori galbene dispuse în capitule şi cu frunze păroase, care creşte prin locuri sterpe. /<sl. podukapu