PRENÚME, prenume, s.n. Nume care se dă unui om la naştere şi care distinge pe fiecare dintre membrii aceleiaşi familii; nume de botez. – Din fr. prénom, lat. praenomen (după nume).

PRENÚME s. nume de botez, nume mic, (impr.) pronume. (Are ~le Ion.)

prenúme (nume dat la naştere) s. n., pl. prenúme

PRENÚME ~ n. Nume individual dat unui om la naştere, prin care se distinge fiecare membru al unei familii; nume mic; nume de botez. /<fr. prénom, lat. praenomon

PRENÚME s.n. Numele (particular) dat cuiva la naştere, deosebit de acela de familie; nume mic. [Var. (prin confuzie) pronume s.n. / cf. fr. prénom, lat. praenomen].

PRENÚME s.n. v. pronume¹ [în DN].