PRIGOÁRE, prigori, s.f. Pasăre migratoare zveltă, de mărimea unei turturele, viu colorată (cu roşu, galben, negru, albastru-verzui), cu ciocul lung şi subţire, care trăieşte pe malurile lutoase ale apelor şi se hrăneşte mai ales cu albine şi viespi; albinărel (Merops apiaster). [Var.: prigórie s.f.] – Din prigori (derivat regresiv).

PRIGOÁRE s. v. arşiţă, caniculă, călduri, dogoare, dogoreală, fierbinţeală, guşă-roşie, măcăleandru, năbuşeală, năduf, năduşeală, pârjol, pojar, toro-peală, zăduf, zăpuşeală.