PRIZONIÉR, -Ă, prizonieri, -e, s.m. şi f. 1. Militar luat în captivitate în timpul unui război şi reţinut de duşman pentru a nu mai participa la ostilităţi; p. ext. persoană căzută în mâinile unui duşman şi rămasă în puterea acestuia; captiv, prins. 2. Persoană arestată, întemniţată; deţinut. ♦ Fig. Persoană lipsită de libertate. 3. (Tehn.; în sintagma) Şurub prizonier = prizon. [Pr.: -ni-er] – Din fr. prisonnier.

PRIZONIÉR adj., s. 1. adj., s. captiv, prins, (înv.) prădat. (~ în război.) 2. s. (înv.) fuglu. (~ fugit din lagăr.) 3. s. v. arestat.

prizoniér s. m. (sil. -ni-er), pl. prizoniéri

PRIZONIÉR ~ă (ĩ, ĕ) m. şi f. 1) Militar care a căzut în mâinile duşmanului. 2) Persoană lipsită de libertate; captiv. [Sil. -ni-e-] /<fr. prisonnier

PRIZONIÉR, -Ă s.m. şi f. 1. Persoană căzută în mâinile unui duşman; militar prins în război; captiv. 2. Arestat, întemniţat. [Pron. -ni-er. / < fr. prisonnier].