PROSTOVÓL, prostovoale, s.n. Unealtă de pescuit formată dintr-o plasă conică, prevăzută la marginea exterioară cu greutăţi de plumb care o trag la fundul apei şi o strâng, formând în apă un sac în care e prins peştele; năpastă. [Pl. şi: prostovoluri] – Cf. scr. p r o s t r i c a.

PROSTOVÓL s. (PESCUIT) năpastă, (reg.) cucă, şaşma, (prin Bucov.) năpastnic, (Transilv. şi Olt.) plaşcă.

prostovól s. n., pl. prostovoále

PROSTOV//ÓL ~oále n. înv. Unealtă de pescuit constând dintr-o plasă prevăzută cu greutăţi de plumb pe margini, care o fac să se cufunde în apă şi să se strângă la gură când se scoate din apă. /Orig. nec.